Bună dragelor! :)
Azi am pățit o chestie. S-a întâmplat acum vreo ora, asa ca încă mi se zburleste parul când ma gândesc.
Am ieșit din casa sa ma duc în curte, și deodată am inghetat:un câine mare ma privea. Sa nu credeți ca era al nostru, ca noi avem o piticanie corcita și jucăușă.
Am încercat sa fac un pas mic înapoi, dar câinele a început sa se apropie și sa latre. Pur și simplu am paralizat.
Am analizat în gând șansele de a ajunge rapid pana la ușă, și am descoperit ca erau cam nule, asa ca am scos încet telefonul din buzunar și mi-am sunat soțul... nici nu a apucat sa răspundă bine ca am început sa turui cu voce mica sa nu întărât cainele:
" Ieși afara și scapa-ma de câine, ca eu nu ma misc de aici! "
" Ce? "
" E un câine mare în curte, treci odată ca vine spre mine!!! "
Soțul meu a ieșit imediat, dar pana sa iasă, câinele și-a pierdut interesul(cred ca a văzut ca stau cuminte) și a plecat spre fundul curții. Eu tot nu ma mișcam, pana nu a trecut soțul de mine ca sa caute câinele. Pur și simplu nu aveam curaj.
Atunci am tulit-o în casa, și am așteptat sa se întoarcă. Mi-a spus ca era câinele vecinului.
Am tras o spaima serioasa, și ma bucur ca nu am reacționat cu imprudenta și nu am luat-o la fuga.
Și ca sa aveți o idee cam cat de mare era câinele, va las o poza pe care am găsit-o pe net. Seamănă destul de bine cu câinele de azi, și la aspect și la mărime.
Ați trecut vreodată prin asa ceva?
Kiss! :*
Off Gina... patania ta mi-a adus aminte de una tare neplacuta, am inceremenit pur simplu. Eram la bunica si m-am dus la o vecina, pana sa isi dea seama ca e cineva in curte, si am strigat, a iesit ea din cauza cainelui. Era pe mine si tragea de pantalon ca turbatul si nici in ziua de azi nu-mi explic cum am intepenit si nu am mai putut sa ma misc sau sa vorbesc.
RăspundețiȘtergereNu am mai patin de atunci, chiar daca o ia inima la gallop, incerc sa ma calmez, sa le vorbesc si cel mai mult sa nu intorc spatele pana nu simt ca e ok si se indeparteaza.
Te pup!
Cred ca dacă încercat sa fug era tot pe mine!
RăspundețiȘtergereȘi mie îmi e frica de câini străini, niciodată nu știi când te apuca de picior. Acum câțiva ani pana sa intru într-un magazin aproape de casa, m-am trezit prinsa de pantaloni de o piticanie, dar care a venit fără zgomot în spatele meu. Doar pantalonii au avut un pic de suferit. Mie îmi mai este frica și de cai... ii admir, dar nu ma apropii de ei! 😊
Te pup cu drag! 😘
Of Doamne! Imi aduce aminte de copilarie si de cainele unei vecine care efectiv ne teroriza. Caine mai rau ca ala n-am mai intalnit!
RăspundețiȘtergereEu ma bucur ca n-ai patit nimic! :* :* :*
Prin zona noastră se mai strânge seara cate o haita de câini, și latră, se aleargă și ma apuca frica, ma gândesc sa nu ma trezesc cu haita în curte.
RăspundețiȘtergereNu prea e de gluma cu câinii!
Te pupicesc! 😘